echo "
scântei pe cercul de metal din jurul gleznei
ca un butoi cu cepul prin irișii deschiși în licoare
o boală șerpuitoare ce nu se vindecă prin atingeri de Feți-Frumoși
sau alte basme nemuritoare

un război în care nimeni nu câștigă
ci doar se moare, căci moartea e ieftină și rentează
pe termen lung infinit mai mult contează un gram de plumb
decât o tonă de deșeuri și îndelung
privesc prin geamul înghețat, frigul pare să fie aproape
de marginea tobei în care bate cu frenezie un copil pătat
de-un sânge uscat pe degetele alb-vineții
și noapte asta știu că o să vii și
te aștept în pat ca o iubită strângând cearșaful între pumnii albi și uzi
de furie

iar tu zâmbești cu un aer de deja-vu
întinzi corzile de vioară și cu o strună fină
le atingi ca și cum ai zbura
iar, neagră, noaptea pare să fie un plămân de copil
într-un trup supradimensionat

diseară într-un club cu bașii la maxim
o să dansez ca un posedat în întunericul dintre fisuri
departe de cinismul rudelor și celor apropiați ce te strâng de mână
și deja au hotărât moartea ta și s-au apucat de semnat
actele pentru donat, iar inima ta care bate încă pare să fie
un pulsar adânc îngropat într-o supernova remnant
iar ochii mei sunt cepul prin care se scurge licoarea ca un ulei
civilizat ei ciocnesc la capul tău în loc de cuvinte clei
iar eu bat toba cu degetele vineții crăpând orice piele ca să bat mai tare, mai aproape
și frigul se extinde cu sutimi de secundă
iar ochii mei te privesc rogvaiv posedat
o să dansez alb

să scriu un roman
în care niciun erou, nicio iubire
nicio moarte, totul anost ca un
și așa mai departe
să trag linii peste un punct infinit de adânc
ca un pod peste un iminent-de-aproape
departe
iar tu să zâmbești
să mă treci printre filele tale galbene
ca pe o dragoste
"